“fetele tipic hunedorence? care se cred grozave? e o noua moda de a vorbii asa …le trece”
- http://www.pi-photo.com

“cauta pula”
- Dgybrill Cisse

” nu stiu niciuna. fiecare cu treaba lui. dar oricum (haha) se vede foarte urat ( n.r. atat pe strada cat si in discoteca contrar credintei populare)…sa inceapa cu bagamias si cu de alea…cam naspa.mai vedeam unele care scuipau,deja..prea exagerat.”
-Rosie

Şi mi-am amintit că :

1. tu nu ştii să joci fifa şi m-am gândit că poate îmi oferi şansa să îmi refac moralul. Tu ai să te încăpăţânezi şi ai să mă cerţi – cu ce drept afirm eu că tu NU ŞTII ceva?! Eu iţi promit să mă opresc la 11-0 (deşi am să te las să câştigi, ca de obicei)… să marcheze fiecare jucător. Mi-i şi imaginez, după joc:

- fericiţi…la nelipsita bere, caterincă, fericire de copil veşnic.

- trişti… la obişnuitele interviuri, spunând că au pierdut din cauză că “Mister” era high ca un zmeu.

2. Hmm… e linişte aici. Chiar îmi aud propria respiraţie. Şi dacă nu am vorbit jumătate de oră… sau o zi, sau 10 ani, dar ştiu că eşti aici… e altfel. Nu e aceeaşi linişte. E o linişte cu muzică… genul de muzică despre care nu ştii de unde vine, dar ştii că e acolo şi nu se va opri… pot s-o ascult linistit.

Recunosc şi iţi multumesc că m-ai inspirat, dar în acelaşi timp simt o eronata părere de rau că nu am păstrat nimic din toată acea inspiraţie. Am fasonat-o şi ţi-am trimis-o înapoi, pe toată, ca un sweat-shop din Myianmar ce manufactureaza pentru adidas . Te-am preţuit oare într-atât până nimic nu a mai fost al meu? Iar tu m-ai certat, încă o dată. Probabil ai avut dreptate, sau nu.

Eu încă mai cred că oamenii se pot schimba. Mai cred că există un singur lucru ce rămâne (de) neschimbat, acelea care se schimbă perpetuu sunt piesele ce îl compun.

Nu sunt a nimanui, deşi prea mulţi mă cer.

Îmi place “BANUL GROS”.

Nu recunosc al dragostei miros,

Iar sufletu-mi stă scris în acte-

zăgaz în faţa promisiunilor deşarte…

Ale băieţilor blajini

Ce nu-ndrăznesc a fi haini…

Atuncea când iubesc .

p.s.: sugestiile de titlu sunt binevenite

În fine, cer doar sa nu fiu luat în serios când scriu la mişto şi invers.

Acestea fiind spuse, vă mulţumesc de fiecare dată când citiţi până la capăt.:)

Acum am luat o pauză pentru a alege din grămada de idei de căcat, modul în care vreau să le “expun”, hehe…
Cred că nu ar trebui să te temi, majoritatea oamenilor caută toata viaţa o modalitate de a ajunge să fie buni la ceva. Tu eşti..nebună. E ok. Eu sunt varză.
Îmi place foarte mult că eşti …dacă imi permiţi…visătoare şi romantică, şi pari că ai un suflet bun deşi câteodată eşti cam de-ampulea (sau cum s-o scrie, daca se scrie, ş.a.m.d.). Ţâţele ţi le-am văzut şi pe D.A., dar şi pe blog. Şi când mă uit la ele, adică “le privesc”, îmi provoacă un sentiment ciudat…totul e atât de fragil parcă… Nu ştiu…e un sentiment de delicateţe totală…de parcă îmi legăn ochii într-o pernă de puf…sau ceva. Păcat că îţi atârnă ca doi peşti mari şi morţi.
Recomandă-mi şi tu nişte muzică…mai nişte filme…vreau să mai văd şi câte ceva mai altceva decât ceva’ul meu. Zi-mi încotro să mă îndrept când eu mă pierd de fiecare dată când vorbeşti.
Am impresia că ai înţeles ce vreau să zic- sau mai bine zis ce vreau să exprim prin “curve citite”. Şi le ador din simplul motiv că mă salvează din plictiseală, cel puţin. Nici eu nu pot decât să fiu sincer şi să spun că în seara asta m-am pus in cap şi, vorba popii, acum îmi doresc să mă îmbogăţesc de 2, dacă nu de 3 ori pe noapte si de jumătate să beau lapte cu miere şi să mănânc iaurt cu pepene galben, de un sfert să mă îndop cu ciocolată “Martinel” iar cu celălalt sfert să dau lovitura şi mâine, la ruletă, ca să o iau de la capăt.
Şi mie îmi place faza cu scrisul de mailuri…cu tine, pentru că îmi vine să-mi dau glonţ şi vomit de la primul rând, în primul rând. Apropos, aş vrea să-ţi citesc/scriu când sunt la un cinema de fiţe…în fine, te prinzi tu. Sunt convins că nici aia nu ar fi o idee ridicolă şi creatoare de dependenţă.
Btw…sper că ai avut un crăciun fericit şi iţi doresc Un An Nou mai bun..?

Dar aş fi doar încă un ipocrit.

Absolut toţi oamenii – şi mai ales femeile – întâlniţi, care aveau această “rugăminte”, s-au dovedit a nu avea absolut nici o problemă în a încălca vestitul şi vechiul proverb “ce ţie nu-ţi place, altcuiva nu-i face”. Aceste persoane i-ar numi pe mincinoşii lor prefăcuţi si ipocriţi, dar departe de dânşii gândul de a face parte din aceeaşi tagmă!… Aş numi acest “procedeu” culmea ipocriziei, dar mi-e teamă că aceasta a fost depaşită deja din toate punctele de vedere posibile şi imposibile.

Compătimesc oamenii cărora le e frică sa fie ei înşişi, şi se ascund în spatele diverselor măşti de ocazie, se complac în convenienţa şi dulcea ignoranţă a rahatului de zi cu zi şi fug de fericire crezând că de fapt o urmăresc. În ochii voştri rafinaţi – de cunoscator, sunt un criminal, un nebun, un inadaptat. Eu n-am vrut niciodată sa fiu altcineva decât sunt, şi nu port decât o singură mască, imi aprind o ţigară şi fug de rahatul cotidian … urmăresc fericirea crezând de fapt că şi aceasta fuge de mine.
Acestea fiind spuse…

Vreau să mă urâţi, cu toţii, pentru că nu sunt ca voi, pentru că sunt eu şi pentru că mi-e milă & greaţă & râd de (v)oi în fiecare zi, pentru că eu sunt cel ce vă caută sufletul nu în ochi, ci în fiecare vorbă şi mişcare, vă transform în materialele mele de lucru, în studiul meu de caz , în personajele tragi-comice ale unei piese de teatru regizată de un nebun.

Risc să parafrazez un personaj istoric & de film – dar adevărul nu e acelaşi pentru toţi – dacă nu mă urâţi deja, pregătiţi-vă, fiţi siguri că o veţi face.